Istoric

Teritoriul comunei Corni este aşezat în extremitatea vestică a judeţului Botoşani, pe partea stângă a râului Siret. Vecinii comunei sunt: la nord comuna Vlădeni, la sud comuna Vorona, la vest comuna Vereşti, iar la est comuna Curteşti; legătura cu municipiul   Botoşani este realizată prin trei căi rutiere : Baisa - Botoşani (calea cea mai utilizată), Sarafineşti – Mesteacăn – Orăşeni - Deal-Botoşani (folosită de locuitorii din satele Mesteacăn şi Sarafineşti) şi Balta – Arsă –Baiceni - Botoşani (folosită de locuitorii din satul Balta-Arsă).

Atestarea documentară este datată (1489) din timpul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, domn al Moldovei.

Toponimul „Corni“ vine de la arbustul „corn“ (cornus mas) care predomina printre esenţele ce alcătuiau pădurea de pe actualul teritoriu al satului. Conform legendei satului Silişte, locuitorii care au scăpat atacului şi incendiului provocat de tătari s-au refugiat după Dealul Crucii, într-o poiană din pădurea de corni, unde exista un schit care mai târziu s-a transformat într-o mănăstire de călugări. Noul sat şi-a luat numele de Corni şi şi-a extins vatra de locuire prin defrişarea pădurii de corni.În baza ultimelor cercetări suntem de părere că denumirea de Corni satul a primit-o încă din perioada când avea vatra în şesul Siretului, pe locul denumit astăzi „La Silişte“.

Pentru a-l deosebi de satul Corni, din comuna Liteni, judeţul Suceava, locuitorii de pe malul drept al Siretului (din comunele Fântânele şi Liteni) şi astăzi spun „Cornii lui Şerban“.

Condiţiile naturale şi geografice imprimă dezvoltarea unui set specific de activităţi economice.  Punctele tari ale potenţialului fizico – geografic sunt generate de resursele hidrografice importante, de condiţii climatice favorabile desfăşurării anumitor activităţi, de resurse naturale generatoare de materiale de construcţii.

Activitatea principală economică, agricultura beneficiază de: condiţii climatice favorabile, de un sector  zootehnic mediu dezvoltat, de preponderenţa exploataţiilor agricole familiale. În Corni există condiţii favorabile creşterii animalelor nu numai datorită prezenţei unor suprafeţe relativ importante ocupate de păşuni şi fâneţe naturale (28,0%) ci şi a tradiţiei locale privind creşterea ovinelor.